vineri, 12 ianuarie 2018

Un fotograf profesionist poate face diferenta in toate cazurile, motiv pentru care este esential sa ii alegem pe cei mai buni din aceasta bransa. In schimb, uneori este dificil sa fie luata cea mai buna decizie intrucat sunt foarte multi si nu toti asigura cele mai calitative servicii, motiv pentru care exista cateva reguli de care sa tina cont orice client.
Experienta
In primul rand ar trebui sa se solicite un portofoliu care sa fie analizat cu atentie, in functie de evenimentul pentru care se doreste angajarea fotografului, fie ca este vorba despre o nunta, un botez, o aniversare, fie o sedinta privata in diferite locuri. Cu cat este mai bogat portofoliul fotografului, cu atat mai bine si tot prin intermediul acestora se poate analiza viziunea, care este important sa fie cat mai apropiata de cea personala.
Aparatura
In al doilea rand, conteaza ca aparatura sa fie de ultima generatie, iar fotografii sa isi innoiasca colectia periodic, astfel incat sa poata tine pasul cu tendintele si sa asigure cele mai bune servicii. Aici este cea mai vizibila diferenta intre cei profesionisti si cei mai putin, intrucat acestia din urma nu vor fi dispusi sa aloce bugete generoase, de cateva mii de euro.
Renume
Bineinteles, intotdeauna trebuie ales un fotograf renumit, precum Laur-Gales, deoarece cu cat acesta este mai cunoscut in bransa sa, cu atat mai bine, deoarece recunoasterea e un semn al experientei bogate si pe aceasta cale clientii vor fi mult mai siguri de decizia luata.
Pret
Nu in ultimul rand, pretul e un criteriu mai putin important de care trebuie sa se tina cont, insa cele mai mici tarife, de regula, pot fi semnul lipsei de experienta. Chiar daca majoritatea persoanelor sunt tentate sa aleaga cele mai bune oferte, acestea trebuie sa se orienteze catre un raport calitate – pret ideal, precum cel asigurat de Laur-Gales.

joi, 4 ianuarie 2018

Am cunoscut, de-a lungul vremii, fel si fel de copii cu tot soiul de educatii. Si stiti ce mi-am dat seama? Ca intr-un colectiv eterogen, inevitabil, trebuie sa existe si acei copii a caror parinti probabil nu dau doi bani pe educatia lor, copii care se educa singuri, cum ii taie capul, sau care se lasa educati (impropriu spus) de masa. Depinde, asadar, de care cale o alege insusi omuletul – ca va alege sa stea alaturi de cei cuminti, ca va prelua manierele acestora sau va vrea sa faca parte din grupul celor educati de televizor sau alte “minuni”. Ar trebui sa justific acum si titlul nu? Un titlu pe care multi il vor categorisi ca fiind dur, exagerat, razboinic. Trebuie sa intelegeti ca desi uneori scrierile mele par asa, nu sunt scrise (neaparat), sub influenta nervilor (acum, de exemplu, sunt foarte calma). De ce adopt insa acest ton, aceasta maniera de scriere? Deoarece am observat ca cele pasnice, cele duios sfatuitoare nu prea impresioneaza cu nimic si poate, astfel, dau de gandit mai multor categorii de oameni. Eu, de-a lungul timpului (inainte sa devin oarecum cinica) tind sa cred ca am adoptat mai multe atitudini in ceea ce priveste societatea. In copilarie am fost un copil foarte cuminte la inceput, pe care ceilalti copiii il necajeau la gradinita… asta pana mi-am dat seama ca daca-i pocnesc pe baieti am un cuvant de spus. Va dati seama ca nu-i pocneam degeaba (asta cu pocnitul a inceput in scoala primara cand mi-am dat seama ca alta solutie nu exista). Cand deja am depasit acel prag al pseudo-violentei, adica dupa 9-10 ani, au inceput cei din tagma copiilor “rai” sa jigneasca. Nu mi-a stat niciodata in fire sa rad de altii din cauza defectelor fizice si astfel m-am inchis in mine si-am ridicat un zid, care din pacare nu s-a dovedit a fi impenetrabil, am suferit foarte mult din cauza rautatii si a vorbelor de prost gust. Desigur, ranile, cu timpul, se cicatrizeaza dar lasa semne. Ma enervez acum de fiecare data cand aud pe altii ca rad de anumiti oameni ca arata “nu stiu cum” (nu vorbesc despre vestimantatie sau machiaj ori atitudine ci despre fizic, lucru pe care nu-l poti schimba foarte usor). Si asta, dragii mei, e doar una din consecintele lipsei parintilor din educatia copiilor, caci daca un parinte ar fi activ in aceasta privinta, si-ar urmari copilul indeaproape si l-ar face sa inteleaga cum ca anumite atitudini nu sunt normale, ca omul trebuie apreciat dupa calitati nu defecte fizice, poate randurile zeflemitorilor s-ar rari considerabil. E de datoria (morala, etica, sociala, cum vreti voi) parintilor sa-si educe corespunzator copiii. Va bateti cu pumnii in piept (unii parinti, nu generalizez) ca va iubiti copiii, ca iubirea unui parinte e neconditionata. Unde e iubirea asta dragilor, ca eu n-o vad. Ca va urlati la copil cand nu e atent si cade pe strada apoi se loveste. Ca-l pocniti daca urla? Pai ede ce nu l-ati educat cum trebuie ca atunci cand i se refuza ceva sa nu urle? De ce nu-l invatati sa comunice cum trebuie? De ce ii deschideti televizorul dimineata pentru a-l inchide seara, cand adoarme?  Fiindca sunteti prea ocupati sa-l invatati ce e bine si ce e rau? E obositor sa-i demonstrati ca ar trebui sa-si construiasca personalitatea pe niste principii? Sa pretuiasca pe cel de langa el indiferent ca este mai frumos fizic sau nu? Ne miram de unde apare atata superficialitate in randurile tinerilor. De acasa apare. Si nu numai din cauza celor 7 ani de acasa, deoarece educatia ar trebui sa fie continua pe tot parcursul vietii, intr-o prima instanta a parintilor, apoi a parintilor si a dascalilor dupa care fiecare e responsabil de propria educatie. Si daca-mi spuneti ca nu se poate uneori, ca unii copiii sunt prea razgaiati pentru a putea fi convinsi de ceva, vina nu e a lor, e tot a voastra. Am cunoscut copii cu o energie debordanta, o imaginatie de nedescris dar pe care o foloseau in scopuri productive… si asta multumita unor parinti responsabili care au stiut sa-si canalizeze iubirea si spre educatie nu doar pentru rasfat. Sunt mii de lucruri de spus pe baza acestui subiect si chiar ideile mele curg insa ma opresc aici. Cu siguranta voi primi si apostrofari de genul: tu nu esti mama deci nu stii cum e. Priviti insa mai indeaproape si nu va mai chinuiti sa criticati pe cel ce spune adevarul. Canalizati-va energia asupra copiilor vostri! In concluzie: Nu mai creati monstri, straduti-va sa creati oameni! Sursa foto  
De obicei cand moare cate un artist nu scriu, nu vreau sa inmultesc randurile sutelor de oameni care deja scriu. De asta data nu ma pot abtine, o admir pe Elizabeth Taylor enorm de mult incat sa nu ii acord o postare pe umilul meu blog in ziua in care s-a stins din viata. A fost o adevarata stea, o frumusete de nedescris si o actrita enorm de talentata. Dumnezeu sa te odihneasca in pace Elizabeth Taylor!

Follow Us @soratemplates