Lenjerii de lux

Nici nu vreau sa ma gandesc cate ore am irosit in cautarea lenjeriilor de pat potrivite care sa fie ideale in dormitorul meu pana sa ma reorientez si sa apelez la magazinele online. Si acestea sunt foarte multe si mi-a fost greu sa ma limitez la unul singur, insa consider ca am luat cea mai buna decizie cand am decis sa cumpar lenjerii de lux de la CasaNewConcept. Sa achizitionezi online e mai simplu si mai comod ca niciodata, iar pe mine m-a atras faptul ca site-ul e bine organizat, gama disponibila mai mult decat variata, dar si faptul ca politica de retur e una foarte prietenoasa, motiv pentru care se pot returna produsele fara batai de cap daca nu se ridica la nivelul asteptarilor.
Nu am cum sa uit faptul ca preturile sunt si ele foarte bune si mi-am permis doua lenjerii de lux de calitate, chiar daca bugetul meu era destul de limitat. Pe langa preturile bune, am vazut ca erau si foarte multe reduceri de pret, dar si o oferta foarte atractiva, 1+1 gratis, dar nu am profitat de ea ca modelele disponibile nu prea se potriveau in dormitorul meu. In schimb, m-am bucurat de faptul ca daca comanzi produse in valoare de minim 399 de lei, transportul e gratuit prin curier, asa ca am primit acasa comenzile doua zile mai tarziu.
Referitor la produse, acestea se simta inca de la prima atingere ca sunt de cea mai buna calitate, insa nici aspectul nu se lasa mai prejos. Le-am spalat de mai multe ori si nu s-au uzat deloc, asa ca sunt sigur ca se vor prezenta in conditii optime de-a lungul timpului, insa, ce-i drept, eu am si respectat cu strictete toate regulile cu privire la intretinere, ceea ce nu a fost complicat deloc si oricine ar putea sa o faca.
In concluzie, vreau sa recomand tuturor magazinul online CasaNewConcept, indiferent daca vor lenjerii de lux sau din oricare alta categorie, pentru ca preturile sunt atractive, gama e foarte variata, iar produsele sunt de cea mai buna calitate, fiind confectionate din materiale grozave, ce promit cele mai bune conditii.

De-a v-ati… ascuns bine?

Eu nu, deloc. Nu am vrut, nici macar nu am urmarit asta, nici macar o clipa. S-a intamplat sa iasa asa, cum se vede; sunt simple zvarcoliri atat cat vor mai tine si cata vreme fibra va mai fi destul de elastica pentru a ma arunca si a ma reprimi la loc, voi mai deschide ochii si-i voi inchide spre dimineata atat cat ma voi simti in siguranta. Stii cum e: cand cetatile mele vor deveni vulnerabile ma voi duce undeva, in spate, si-mi voi scoate din ascunzis streangul de lux, spanzuratoarea de Beluga si mama petrecaniei razlete. Imi place sa cred ca voi fi liber atunci cand aerul imi va intra piezis prin nari. Iar pestele, mutul cu ochii de sticla, imi va intinde o aripioara salvatoare din acvariul lui statut… Nu bate-n porti cu defecte de auz.

O lecţie de iubire

Nu am fost niciodată o romantică, dar întotdeauna m-au impresionat poveştile de iubire frumoase, reale şi autentice  care aproape că nu au nevoie să fie spuse, căci dragostea aceea, unică,  se vede de departe. Eu mai mult am fost pragmatica, baietoasa, iar in timp ce fetitele de seama mea se jucau cu papusile mie imi placea sa gasesc cat mai multe jocuri cu masini.

De asemenea, de puţine ori, am curaj să scriu despre iubire şi de tot atât de puţine ori, găsesc tăria să îi întreb pe oamenii din viaţa mea despre poveştile lor. Motivele sunt multe: unii vor să îşi păstreze aceste lucruri pentru ei, alţii nu mă inspiră, în cazul multora, văd o iubire cum nu mi-ar plăcea să trăiesc, deci nu prezintă interes, iar la alţii, aproape că mi-e teamă să întreb de frica unor răspunsuri cum mi-e dat să aud destul de des. Puţine sunt poveştile care mai mişcă ceva în sufletul meu şi e trist.
Iubirea a ajuns de multe ori o socoteală matematic perfectă, un plan ticluit cu dibăcie care îmi trezeşte fiori pe şira spinării. Atâtea relaţii de aşa-zisă iubire clădite pe minciuni, “pe aşa a fost să fie”, “aşa e mai bine pentru toată lumea”, încât nu îmi rămâne decât să sper că nu voi ajunge vreodată din regină un simplu pion pe tabla lui de şah. Şi că voi avea ochii suficient de deschişi încât să nu fiu orbită de false cuvinte. De un start fals intr-o cursa din jocuri cu masini.



Dar săptămâna trecută, am auzit două declaraţii care m-au înduioşat. Declaraţii venite de la bărbaţi care la prima vedere nu ai zice că pun preţ pe profunzimi de sentimente, detalii, gesturi care fac diferenţa. Par bărbaţii urbani şi puternic ancoraţi în pragmatic, mai ales în virtutea meseriilor lor.
La întrebarea “cum ai simţit că EA e EA?”, femeia alături de care vrei să îţi petreci restul vieţii, am auzit unele dintre cele mai calde, sincere şi abundente de iubire răspunsuri,  care arătau firescul acela al cuplului solid. S a spus că atunci când este în braţele ei, simte că nu îi mai trebuie altceva, că acolo îi este locul şi că împreună au puterea să reinventeze relaţia şi să îşi recreeze universul, chiar şi după 10 ani.

I a spus că, după ceva timp de când erau împreună, s-a uitat la ea, s-a văzut peste ani lângă ea, bătrân şi liniştit şi a ştiut că ea îi va fi soţie. Nu a mai simţit pentru nimeni altcineva aşa ceva.

Recitind rândurile de mai sus, pare sec ce am scris, însă emoţia şi sinceritatea pe care le simţeam când îmi povesteau, mi-au umplut ochii de lacrimi, m-au făcut să cred că mai există speranţă într-o lume searbădă, că iubirea adevărată e tot printre noi şi că goana după bani, grija zilei de mâine şi stresul de la job nu au ucis-o de tot.

Am plecat acasă cu fluturi în stomac, cu inima bătând parcă mai tare, cu nodul în gât şi lacrimile în ochi, dar cu un singur gând în minte: “atunci când îţi doreşti pe cineva cu adevărat în viaţa ta, nu pierde timpul, du-te şi luptă, pentru tine, pentru iubirea ta, să ştii că ai făcut tot ce se poate”. E sfatul lui S, simplu, concis şi foarte motivant.
S şi I, mulţumesc!

Vrei să plantezi cu mine?

În ultimul an, nu am avut mai deloc timp de activităţi în afara celor din proiectul meu de suflet! Practic, activam în domeniul ecologiei, dar mai mult de la birou şi mai puţin în fapt. Mi-au lipsit din program acţiunile eco. Şi mi-era ciudă.  De aceea, am spus că pe in curand, oricâtă muncă de organizare va fi, eu tot merg la curăţenie. Ceea ce am şi făcut :)

Am ratat curăţenia din Grădina Botanică de weekend-ul trecut pe motiv de filmare. Însă, sâmbătă dimineaţă, după doar 3 ore de somn, am decis să nu mă las prinsă în mrejele confortului din pat şi am participat la acţiunea de plantare de puieţi de la Ploieşti.  Am mers alături de colegii mei.
Şi a fost atât de drăguţ încât primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă a fost să trimit un email organizatorilor că mai vreau şi la plantarea de săptămâna următoare :) . Apoi întregii echipe ca să o invit şi pe ea la acţiune. Data viitoare trebuie să mergem în gaşcă şi mai mare, să ne unim forţele şi să ajutăm la înverzirea României.