marți, 31 octombrie 2017

O…sa-i spunem virtute tot mai greu de dobandit in zilele noastre. Da da, de dobandit. Unii spun: asa sunt eu: nerabdator(oare), impulsiv(a)... Pai asta e primul pas spre refuzul unei schimbari. Unele persoane sunt de felul lor mai linistite, mai calme, asta nu inseamna ca nu-si pot pierde rabdarea, mai ales in conditiile in care suntem atat de presati de timp, munca, stres… Totodata, consider ca si persoanele impulsive pot deveni rabdatoare. Si consider rabdarea foarte utila si necesara in orice imprejurare. Ma consider o persoana impulsiva. Actionez rapid si bazandu-ma foarte mult pe instinct, chiar daca riscul de a gresi e mai mare. E responsabilitatea mea si o asum ca atare. Insa, de-a lungul timpului, am invatat ca singurul mod in care poti obtine sau crea ceva, indiferent cat de marunt sau important ar fi, este sa ai rabdare. Cum spuneam: rabdarea se dobandeste, se invata; uneori de nevoie, daca nu cu voie. Dar mult mai usor e sa vrei sa ai rabdare. Nu sunt deloc adepta zicerii: timpul le rezolva pe toate. Timpul nu poate rezolva nimic fara contributia noastra. Dar aceasta contributie trebuie sa intervina la momentul potrivit, altfel, poti strica usor ce-ai construit cu multa truda. Stiu, simtim timpul cum ne apasa tot mai mult, ne dam de ceasul mortii ca sa rezolvam cat mai multe lucruri si cat mai repede. Problema e ca toate au un curs al lor, un echilibru peste care noi nu ar trebui sa incercam sa trecem. Putem invata sa avem rabdare, autoimpunandu-ne lucrul asta. Pentru ca stim ca trebuie. Pentru ca stim ca ne e util. Cu timpul, o vom dobandi si vom reusi s-o controlam, folosind-o in momente cu adevarat importante din viata noastra. Graba strica treaba, asta e o zicere cu care sunt total de acord Am scris acest articol pentru ca am discutat mult si cu mai multe persoane acest subiect in ultimele zile. Iar cel mai mult l-am discutat cu mine insami. Si m-am mirat: oare cand am dobandit eu atata rabdare?

Follow Us @soratemplates