miercuri, 15 octombrie 2014

Deci da, am crescut 4 catelusi micuti. Aseara. In vis, din pacate. Am avut cel putin 3 vise pe care mi le amintesc, deci o noapte plina. De ceva timp n-am mai avut o noapte asa activa din punct de vedere al viselor, sau cel putin nu mi le-am amintit eu cand m-am trezit. Deci am avut 4 catelusi micuti…

Tot ce imi aduc aminte din vis, este ca cei 4 catelusi au aparut ca din senin in grija mea. Nu stiu daca i-am cumparat sau primit, ideea e ca trebuia sa am grija de ei. Si am avut. Stiti cum sunt momentele alea cand in cateva secunde parca vezi toata viata in fata ochilor? Ceva de genul am patit eu in acest vis. Stiu ca am avut cateva momente cu ei, cand ma jucam cu diferite jucarii, le aruncam iar ei alergau dupa ele intr-o curte mare si verde, tin minte cum le dadeam lapte din biberon cand erau mici…

Dar presupun ca eu eram un fel de ingrijitor la un centru de adoptie pentru catei. Tin minte ca au venit niste familii si i-au adoptat pe toti. Mi-a parut asa rau ca nu ii mai aveam langa mine… dar nici nu am asteptat mult, ca a venit momentul cand ei erau deja mari, crescuti bine, sanatosi. Toate cele 4 familii (cate un catel pentru fiecare) s-au decis sa imi faca mie o bucurie “peste ani de zile”, si au vorbit intre ei ca sa se intalneasca si sa mearga cu totii la centrul asta unde lucram eu.

Imediat in vis, au aparut ei din fundal, si undeva de la orizont erau cateii crescuti, cu pletele in vant, alergand dupa mine. Deci cand ii veneam cum veneau inspre mine alergand… mi se umplea inima de fericire. Si cand in sfarsit au ajuns la mine, mi-au sarit in brate, i-am pupat pe toti pe bot, pe frunte, unde apucam, ii imbratisam, ii mangaiam, iar ei ma lingeau pe toata fata… doamne cat de fericit ma simteam.

Chiar si acum cand imi imaginez, ma trec niste fiori.. si o senzatie de “fluturi in stomac”… ce senzatii te trec cand esti atat de fericit. Stiu cum e sa ai un caine, am avut si eu o catea, dar era saraca batrana, bolnava, ne-am trezit prea tarziu sa o ducem la spital si a murit… ai mei parinti erau acasa, si ea statea jos pe o patura, langa bucatarie… si se uita la ai mei… iar eu am plecat spre facultate. Cand ajung acasa… “A murit Ema.”

Eu cum sunt o persoana introvertita, atunci pe loc am tinut in mine, dar seara inainte de somn, am plans… pur si simplu. Si nu doar din motivul ca a murit, ci ca n-am apucat sa-mi iau ramas bun de la ea… am crezut ca rezista pana seara, oricum nu aveam de gand sa stau foarte mult la facultate… Mda viata e uneori cruda, mai ales in astfel de momente.

Dar ca sa ma mai inveselesc, ma gandesc la momentul in care acei 4 catelusi, care au crescut bine, veneau alergand spre mine. :D

Follow Us @soratemplates