miercuri, 30 august 2017

De-a v-ati… ascuns bine?

Eu nu, deloc. Nu am vrut, nici macar nu am urmarit asta, nici macar o clipa. S-a intamplat sa iasa asa, cum se vede; sunt simple zvarcoliri atat cat vor mai tine si cata vreme fibra va mai fi destul de elastica pentru a ma arunca si a ma reprimi la loc, voi mai deschide ochii si-i voi inchide spre dimineata atat cat ma voi simti in siguranta. Stii cum e: cand cetatile mele vor deveni vulnerabile ma voi duce undeva, in spate, si-mi voi scoate din ascunzis streangul de lux, spanzuratoarea de Beluga si mama petrecaniei razlete. Imi place sa cred ca voi fi liber atunci cand aerul imi va intra piezis prin nari. Iar pestele, mutul cu ochii de sticla, imi va intinde o aripioara salvatoare din acvariul lui statut… Nu bate-n porti cu defecte de auz.

Follow Us @soratemplates