duminică, 10 decembrie 2017

Sesiune cinefila cu specific

Adina (ne-a invitat din nou sa scriem despre filme… de data asta insa fiind 8 martie, despre filmele la care se uita ale noastre apropiate) Doamne cat trag de sormea pana o conving sa vada un film bun, dar merita efortul, uite asa a ajuns ea obsedata de Jared Leto si de Recviem for a dream, am plansara in hohote dimpreuna la Hatchiko, ii mai plac dulcegarele precum Amelie si Everything is illuminated, deci in ceea ce o priveste pe sormea n-am nimic de obiectat, dar daca e sa intorc pagina la propozitia mama are mere, carute cu mere repetitive, ma apuca damblaua, n-o inteleg pe mama, cum sa te uiti frate la The Long Kiss Goodnight de mai bine de 10 ori sau la The day after tomorrow, ah da, mama are un apetit pentru apocaliptic nesatios, s-ar uita la I am legend zi si noapte, ca sa nu mai zic ca a vazut toate filmele cu Mel Gibson si…Dolph Lundgren . In ceea ce le priveste pe amicele mele practicam ceea ce se cheama filmu-fetis, le sun: ba, uita-ti va la Anticrist, dupa care ne intalnim la o cafea, ne uitam strabic una la alta si nu mai terminam cu interjectiile pe marginea cestii .   Marian Uite ca veni 8 martie si Adina ma ruga sa vorbesc putin despre oala cinefila din care gusta femeile din viata mea. Incep si eu cu prietena mea cu care impartasesc doar filme romantice sau comedii. Nu-i plac filmele politice, sf-urile sau cele de groaza si nici nu are timp si rabdare sa fac experimente cu filme obscure, asa de multe ori ne uitam la filme diferite. Din ce am observat eu cu totii avem un film sau doua pe care le revedem cu placere ori de cate ori avem nevoie de un impuls, dar sincer nu inteleg cum cineva are rabdare sa vizioneze de mai multe ori la un film ca Persuation. Pentru mine e un film plictisitor, un film cu o poveste de dragoste desprinsa din carti si dintr-o epoca trecuta la care nu as rezista sa ma uit nici macar 30 de minute. Pe langa acest romantism de secol trecut am mai observat ca  A walk to remember sau Love Actully sunt remedii bine venite. Ajungand la partea materna  va spun ca mama nu are un film preferat dar s-ar uita de 100 de ori la Pretty Woman. Cel mai adesea ea se multumeste cu filmele difuzate de  Pro Tv la opt seara si daca le-a mai vazut prefera un serial ca Whitout a Trace de pe Pro cinema. Daca e sa-i propun ceva accepta fara discutii atata timp cat nu e un film de groaza. De cealalta parte, mama prietenei mele se uita la filme pe care le gasesti pe Diva Channel dar nu refuza niciodata un film cu Steven Segal care este preferatul ei. Norocul meu este ca atunci cand merg in vizita fiecare are televizorul lui. Pe langa aceste doamne distinse va mai spun ca am o colega de munca ce nu ma mai lasa sa-i recomand filme pentru ca ea considera ca orice film cu violenta are impact asupra stari tale psihice si fizice. Indiferent de gusturi eu le urez tuturor femeilor La Multi ani de 8 Martie!   Stefan “Asta este un film pentru mine!” … In general, a auzi expresia asta ma face mai fericit decat insasi filmul in cauza, pentru ca reprezinta nimic altceva decat un preambul pentru doua ore linistite alaturi de femeia pe care o iubesc, departe de grijile jobului, de stresul provocat de facturi, drumuri distruse, politica si orice alta mizerie care da un iz amar vietii de zi cu zi … Genul filmului are mai putina importanta, pentru ca ea are incredere in alegerile mele, desi, uneori, ne trezim, dupa cateva minute, ca ne uitam unul la altul si realizam ca ne pierdem timpul degeaba, cum a fost in cazul “Death Proof”, un film nascocit de Tarantino, pe care pariez ca l-a uitat déjà … Ii plac filmele desprinse din zona glamour a vietii, asa ca a devorat cele cateva episoade ale singurului sezon al “Cashmere Mafia”. I-au placut iconicul “Devil’s Wears Prada”,”Confessions of a Shopaholic” si “Bride Wars”, pentru care a stat treaza la o ora mult peste limita sa de rezistenta. Mai ales pentru ca urma propria noastra nunta … A adoptat emotional, fara reserve, cateii din “Marley and Me” si “Hatchiko”, si a fost emotionata violent de “If Only”(care mie nu mi-a spus mare lucru), sau “The Boy in the Striped Pyjamas” ,“Changeling” si “The Curious Case of Benjamin Button”. Pentru ea, cel mai bun film al anului 2010 a fost, fara vreo sansa de a ii schimba vreodata parerea, “Shutter Island” … In general, de multe ori, nici nu conteaza filmul. Conteaza doua ore, in care suntem impreuna, departe de lumea nu doar dezlantuita, ci iesita de-a dreptul de pe orbita … Asa ca,daca 8 Martie poate insemna si un film bun vazut impreuna, pentru noi, mai mereu este 8 Martie …   Tloni cand eram mic bunica-mea imi povestea foarte des Pe Aripile Vantului. din pacate n-a avut niciodata sclavi, dar in timpul razboiului familia ei a fost fugarita de rusi sau asa ceva, deci se regasea un pic in filmu asta. cand m-am dus la scoala am aflat cu surprindere ca sudistii, sclavagistii, curvele si KKK erau de fapt oameni rai.   Anca (Adica eu) Despre mama am numai cuvinte de lauda, spre deosebire de alte mame nu mi-a imbuibat capul cu filme proaste cand eram mica (poate doar uneori mai cascam si eu gura la Tanar si nelinistit de care s-a saturat si ea dupa cativa ani) deci nu am ce sa-i reprosez. Avem si un punct de intersectie in ceea ce priveste genul de filme preferate si anume filmele dupa cazuri reale, cele istorice, etc., fapt care nu face decat sa ma bucure ca pot savura un film bun alaturi de ea (desi asta se intampla foaaaaarte rar deoarece nu mai locuim de muuuult timp in aceeasi casa). Desi nu a facut parte din elita societatii s-a cultivat singura si a stiut sa aleaga ce e mai frumos, mi-a insuflat pasiunea pentru lectura (de calitate) si pentru filmele sanatoase. Ca eu pe parcurs am “deraiat” si am inceput sa ma uit mai mult la drame si la chestii  ciudate e partea a doua…   Pantacruel inainte de toate, as spune ca ma enerveaza teribil sesiunile astea blogo-cinefile pe teme date. sa presupunem ca am glumit. imi place sa le citesc la altii, nu sa fiu eu, insa, cel care trebuie sa se dea de-a berbelacu’ in ditamai spectacolu’. pe de alta parte, nici nu pot refuza o astfel de invitatie. tema din episodul de azi este despre femei si filme. despre filmele/serialele tampite si enervante pe care le prefera blondele, brunetele, nevestele, matusile, condeierele de la birou, bunicile, amantel si celelalte femei din viata noastra. si uite cum m-am lungit eu aiurea si deja i-am pierdut pe drum pe cei cativa cititori/curiosi binevoitori. asa stand lucrurile, mi-am adus aminte de faimosul si indragitul colin firth. (va spun imediat si f pe scurt de ce) nu cu multi ani in urma, eram aproape exasperat de pasiunea pe care nevasta-mea si matusa-mea – fara sa se fi vorbit intre ele inainte – o aveau pentru un anume colin firth. un actor “f dragut si un barbat adevarat”, cica. ambele vazusera si rererevazusera serialul realizat de bbc, placut dar un pic cam tampitel dupa gusturile mele (na ca am atins si tema propriu-zisa!)  – ‘pride and prejudice’.   de atunci, cum il vedeam pe firth, cum ma apuca febra/durerea de cap. iar televiziunile il programau pe domnul perfect gentleman (parca intentionat) weekend de weekend. asa am ajuns sa urmaresc cu mare atentie prestatiile lui colin f si, culmea!, sa il indragesc! ba chiar mi se parea ca devine tot mai bun si mai puternic de la film la film. inebunisem eu de tot sau ce ma-sa era la mijloc?   pragul minim l-am atins anul trecut, cand, dupa un minunat si inubliabil ‘a single man’ m-am trezit ca sufar pentru colin firth care pierde oscarul in fata lui, mai sa fie!, jeff bridges… anul asta, fireste, ii tineam din nou pumnii englezului, dupa alt rol de 5 stele in ‘the king’s speech’. chiar daca nu-i acordam sanse in fata rolului fara cusur reusit de bardem.   si cred ca ar mai fi multe de spus despre talentatul domn, insa nu acum si nu aici.   Tomata Nu prea ma mai uit la filme cu altcineva in afara de prietenul meu, dar asta nu inseamna ca nu vorbesc cu fetele  despre ele. De exemplu, cea mai buna prietena a mea, cu care de obicei merg la cinema la filmele cu Johnny Depp, cred ca se uita la unele filme numai pentru barbatii care joaca. De cand s-a indragostit de fermitatea lui Christian Bale in Equilibrium, a reusit sa ma molipseasca si pe mine si savurez orice film cu el. Avem gusturi asemanatoare cand vine vorba de barbati, asa ca de cele mai multe ori mergem impreuna la filme cand ne intereseaza vreun actor. Apoi, am alta prietena care s-ar uita numai la filme de dragoste si comedii romantice. Cand simte nevoia sa planga, pac, isi pune The Notebook si lacrimile incep sa curga. Iar mama mea… ca orice femeie trecuta de a doua tinerete, savura filmele cu Steven Seagal. Acum nu prea se mai uita la filme.   Anda Asa cum unii copii americani stiu sa-ti enumere numele tuturor presedintilor Statelor Unite, sora-mea stie pe dinafara actorii care l-au jucat pe Dr. Who din ’63 pana in prezent (sunt zece so far) si prezentatorii de la Nevermind the Buzzcocks. E dependenta de show-urile si serialele BBC. The more sci-fi, the better – Life on Mars, Torchwood, BBC’s Sherlock and so on. The coolest of the cool sunt, dupa parerea mea, sketchurileFry&Laurie, la care m-a convertit si pe mine.   Irina In primul rand, e mama. Care se uita cam la orice film cu Patrick Swayze si Richard Gere. N-am intelesc cum poate o femeie sa suspine la aceleasi mutre de 25 de ani, de cand o cunosc eu, cel putin. Dar daca ma uit ca-i tot cu taica-miu, inteleg. Deci, orice e cu astia doi, merge! Bunica, are o competite secreta cu Tanar si Nelinistit. Anul asta face 88 de ani, nu mai stie cate episoade are, dar tine cu dintii de avansul pe care-l are in fata serialului. Ii mai placeau Fetele Gilmore, ceea ce mi se pare o chestie chiar avantgardista pentru ea, si o apreciez.   Prietena mea cea mai buna este indragostita de House. La modul aproape erotic vreau sa spun. Cred, dar nu sunt sigura, ca urmareste cat de cat si actiunea… dar nu bag mana in foc c-ar cunoaste alte personaje din film. Cel mult o stie pe Cuddy, si asta doar pentru ca-i este rivala. Pe langa asta, ea este obsedata de filmele de groaza. Nu conteaza daca sunt bune, proaste, daca le-a mai vazut sau sunt noi. In facultate si la master am “invatat” impreuna. Cand la mine efectul cofeinei se ducea iar la ea abia se instala, ii puneam un film- o imbrobodeam ca era sa fac pe mine cand l-am vazut prima data- ma intorceam cu spatele si ma culcam. Ea ma tot zgaltaia, sa ma uit la faze, iar eu ii ziceam sa stea linistita, ca eu aud, si imi imaginez ce se intampla.   Mona Intorcandu-ma putin in timp imi aduc aminte acum ca primul film la care m-au dus ai mei la cinema a fost The silence of the lambs si imi amintesc perfect cateva screenshoturi din el din perspectiva ochilor mei de copil. Mai in gluma sau in serios mereu ii luam pe ai mei peste picior din cauza asta, si privind acum ca filmul este din ’91 adica de pe vremea cand eu aveam fix 5 anisori, imi ridic o spranceana catre mama pe care cred ca n-o deranja deloc sa-mi arate the best psychological thriller of all in perioada ceea. Maica-mea, caci de fapt de asta ne-am adunat aici, e ziua ei si trebuie s-o rasfat cumva vorbind-o pe la spate, avea o mega obsesie imprumutata de la tata cred, pentru Al Pacino. Adica unde era Al Pacino pe sticla, era si mama si de multe ori eram si eu. Si obisnuiau ai mei sa inchirieze casete video, probabil stiti toti despre ce vorbesc, dar multe dintre ele se repetau iar maica-mii i se bulbucau ochii cand dadea peste filmul asta al lui Al Pacino: Sea of Love, despre care n-o sa va vorbesc, in schimb o sa va las melodia care se tot repeta in film si pe care mi-o amintesc si azi, din cauza re-re-revizionarii lui. Mama, la multi ani!   Diana Pentru mine filmele sunt strans legate de sora mea, cred ca am petrecut sute de ore benoclandu-ne la tot felul de productii mai mult sau mai putin cunoscute.